Cine câștigă și cine pierde din CONFLICTUL iraniano-israelian / Dan DUNGACIU: Unul dintre câștigători e Netanyahu, care-și vede legitimitatea întărită

Conflictul dintre Iran și Israel a reușit să atragă toată atenția asupra Orientului Mijlociu. Cine sunt marii „câștigători” ai acestei situații și cine sunt pierzătorii, am încercat să aflăm de la prof. univ. Dan Dungaciu, analist de politică externă și sociolog. Situația este cu atât mai curioasă cu cât Iranul a înregistrat o premieră, în istorie: să atace Israelul direct de pe teritoriul său și nu prin proxy, cum s-a întâmplat până acum. 

Misiunea permanentă a Iranului la ONU a transmis pe platforma X că atacul asupra Israelului a fost un răspuns la lovitura israeliană asupra consulatului său din Damasc. Aceștia își motivează gestul prin faptul că „acțiunea militară a Iranului a fost un răspuns la agresiunea regimului zionist împotriva sediilor noastre diplomatice din Damasc.

Chestiunea poate fi considerată încheiată, dar, în cazul în care regimul israelian va face o nouă greșeală, răspunsul Iranului va fi chiar mai sever. E un conflict între Iran și regimul israelian, de care Statele Unite trebuie să se țină la distanță.

Ca în orice conflict de acest gen, există cineva care are de pierdut, dar există și cineva care are de câștigat. Analistul de politică externă, Dan Dungaciu, oferă o perspectivă asupra acestui episod militar.

În cazul Iranului, cel mai important lucru petrecut o premieră, Iranul lovește direct Israelul de pe teritoriu, nu prin proxy, ceea ce este ostentativ. Lovitura aceasta ostentativă ține mai degrabă de, să zic așa, media. Este un soi de exuberanță din acest diplomatică, militaro-diplomatică, pentru că loviturile pe care Israelul le-a aplicat sunt mai degrabă telefonate, ca să folosesc o expresie din sport. Cu drone relativ ieftine, care pot să ducă 50kg de explozibili care au trecut  peste mai multe state, au ajuns în Israel, n-au făcut aproape nicio, n-au avut un rezultat din punctul acesta de vedere semnificativ dincolo de atacul propriu-zis.

A fost mai degrabă o performanță pe care Iranul a făcut-o pentru mass-media, decât o acțiune de tip militar menită să lovească Israelul în așa fel încât consecințele să fie de netrecut pentru Israel. Să vedem acum în ce măsură această performanță, mai degrabă mediatică, sau mediatico-militară, i-aș spune, îi va convinge pe Israel să nu retalieze. De fapt, asta este singura mare întrebare. Pentru iranieni, și-au atins scopul, pentru că au arătat lumii arabe că îndrăznesc să lovească Israelul de pe teritoriul lor, e un lucru important, dar l-au lovit fără să lovească. Mingea este acum în Israel și să vedem în ce măsură Israelul va contra-va reacționa contraataca, în așa măsură încât lucrurile să poată fi oprite. Pentru că iarăși așa cum s-a uitat lumea la Iran să vadă în ce măsură reacționează la atacul inițial din partea Israelului, cum lumea se uită la Israel să vadă cum  reacționeză în așa fel încât lucrurile să se calmeze.

Iranienii au avut grijă anterior să facă două lucruri: au blocat o navă în Strâmtoarea Hurmuz; este bomba nucleară pe care Iranul o are la dispoziție, Bomba nucleară fără bombă. Au avertizat că dacă lucrurile escaladează, pot bloca strâmtoarea. Pe de altă parte au transmis semnale americanilor că nu vor să facă război cu America și că America nu trebuie să fie implicat în această bătălie. Asta nu înseamnă, evident,  că America nu este implicată. Există discuții între Israel și Statele Unite astfel încât, din punctul meu de vedere, lovitura pe care Israelul o va da să nu genereze un război regional. Acuma, miza este politico-militară și din perspectiva Statelor Unite în primul rând. Pentru că pentru America un război în regiune ar fi un dezastru, nu doar din perspectivele războiului, ca atare, ci și din perspectivele electorale.

Dan Dungaciu crede că implicarea SUA într-un nou război ar avea un efect devastator asupra administrației prezidențiale condusă de Joe Biden. În timp ce pentru unele state, o astfel de situație vine cum nu se poate mai nepotrivit, există și națiuni care trag niște foloase semnificative.

Dan Dungaciu face referire la Federația Rusă și China, însă nici prim-ministrul Israelului, Beniamin Netanyahu, nu ar avea de pierdut de pe urma unei astfel de situații.

Rusia și China, cele două câștigătoare pe seama conflictului din Orientul Mijlociu

Sociologul Dan Dungaciu crede că premierul Israelului, Beniamin Netanyahu, este unul dintre cei care ar avea de câștigat de pe urma acestui conflict. Israelienii nu mai pot ieși în stradă ca să ceară schimbare de guvern sau de premier. La rândul lor, Rusia și China ar avea foarte multe avantaje de pe urma acestei situații.

Evident că unul dintre câștigătorii, dacă vreți, dacă pot spune asa, și de aici și surprinderea mea, cel puțin că Iranul a lovit chiar în interiorul Israelului este premierul Netanyahu, care-și vede legitimitatea întărită. În momentul în care ești într-un război cu Iranul, nu mai poate să iasă în stradă să ceară schimbare de guvern sau schimbare de premier. Are și o mână liberă sau mână mai liberă în Gaza, pentru că în momentul în care ești atacat de Iran și războiul, cum ți-ar spune, este deasupra ta, și nu e vorba doar de Hamas, este vorba de Iran, evident că va fi și mai greu să critici aerul pentru ce se mai poate întâmpla în Gaza. Deci, din punctul acesta de vedere, premierul Netanyahu se află, dacă vreți, într-o zonă de stabilitate, mai sigură decât înainte de acest atac și va juca această carte. Nu ai certitudinea că instrumentele pe care americanii le au la dispoziție sunt chiar atât de puternice. Cert este că bătălia, discuția diplomatică în acest moment între Israel și Statele Unite, probabil cel mai important lucru care teoretic ar putea să fie urmărit, de fapt nu poate fi urmărit pentru că nu se întâmplă în fața camerelor de luat vederi, Aici sunt șteptările cele mai importante. Și cum va arăta reacția Israelului față de această lovitură care, repet, e o lovitură fără lovire. E o lovitură care ține mai degrabă de aspectul mediatic, diplomatic.

Dacă a fost sau, nu, Federația Rusă cea care a acționat aceste evenimente, poate că nu vom afla chiar imediat. Cert este că obiectivele ei strategice au fost atinse, așa cum s-a întâmplat și-n cazul Chinei, mai spune Dan Dungaciu.

Cert este că obiectivele strategice ale Rusiei au fost servite, așa cum au fost servite și obiectivele strategice ale Chinei. Din punctul ăsta de vedere, nu trebuie să avem nicio îndoială. Dacă s-a întâmplat, repet, cu contribuția nemijlocit Federației Ruse în cazul Hamasului sau în cazul acestui atac. e o întrebare care nu o putem clarifica. Cel puțin acum. Nu sunt chiar atât de convins că Rusia are chiar atât de multă influență încât să convingă Teheranul să lovească Israelul de pe teritoriul rus. Este o decizie foarte complicată și cred că decizia aceasta s-a luat în special la Teheran. Dar asta nu înseamnă că nu-i convine perfect Moscovei ce s-a întâmplat, pentru că evident că o lovitură, repet, fără precedent. Iranul  lovește Israelul de pe teritoriul său direct, asumat și nu prin terți, înseamnă că o escaladare se va petrece. Cum va fi această escaladare și dacă se va putea opri un război în regiune urmează să vedem. Dar este clar de toată atenția lumii în acest moment este deturnată spre Orientul Mijlociu și din punctul de vedere al evoluției din Orientul Mijlociu, deci este indubitabil o escaladare. Deci toată lumea se va uita într-acolo, cu groaza începerii unui război.

Groaza începerii unui război Rusiei convine, își vede de treabă în Bucovina. Chinei îi convine, pentru că „Pivotul asiatic”, celebrul articol publicat de doamna Hillary Clinton,  în  2011 în Foreign Policy, Secolul acific al Americii, deci pivotul în care s-a vorbit pentru prima dată despre pivotul asiatic, această mutare se amână și Chinei îi convine pentru că China își vede de treabă în Marea Chinei de Sud în relație cu partenerii ei mai mult sau mai puțini prietenoși din zonă. Deci toate aceste state Federația Rusă, China au de câștigat pentru că speră ca America să se înfunde și mai puternic în  mlaștina strategică a Orientului Mijlociu. Deci că rușii au fost la bază, că nu au fost la bază ei, evident, câștigați din această din această chestiune. Cu amendamentul pe care vi l-am spus, cred că decizia Teheranului de a lovi Israelul nu prin terți ci în mod nemijlocit e una prea complicată și prea greu de luat, ca s-o punem doar în seama unei influențe externe și ea și rusă.

Sursa foto: Mediafax

Citește și:

Război Israel – Iran. Teheranul anunță: „Atacul nostru s-a ÎNCHEIAT!”

Ursula von der Leyen a făcut apel la încetarea atacurilor. Mesajul președintei